![]() |
Agonia.Net | Regolamento | Pubblicità | Contatto | Registrati! | |||||||
![]() |
|||||||||
![]() |
|||||||||
|
agonia.net ![]()
· In certi luoghi
Articolo
Despre Boierism: manifest si razie
Tavola Rotonda
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-27 | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana] | Submited by Valeria Pintea M-a și cuprins regretul ! Ce-i oare ? Sunt în prag, Mã-ntorc iar în lãcașul pustiu și-atât de drag, Parc-am uitat ceva ; iar ochii-mi rãtãciți Tot vor sã mai salute acești pãreți iubiți Ce-atâtea dimineți și nopți atât de multe Suspinele-mi deșarte știurã sã le-asculte. În geamul ãsta, seara, adeseori am stat Privind, fãr sã știu bine la ce m-oi fi uitat, Apoi, plecam, sãtul de-același peisaj. Trezind din nou ecouri cu solitari-mi pași, Eu, fãrã rost, din ușã în ușã trec pe rând, Ai orniuclui pași metalici numãrând Sau ale unei gâze opriri, când lin își poartã Încetul mers, de parcã stã la iubita-n poartã. Vin zorii. Cãrãușii nesuferiți au tras. Luați aste cãrți și lucruri puține, ce-au rãmas. Sã mergem ! Cum sosit-am, nentâmpinat de nime, La fel plec : nici drum bun sã-mi spunã n-are cine. Ce-i dacã plec, ce-i dacã dispar din ochii mei Localnicii, ce-n suflet nu m-au simțit cu ei ?... Plecarea-mi nimãnuia nu va stârni amar Și-o lacrimã în urmã nu vreau sã las mãcar. Ca-n pajiștea-nfloritã-n culori, pe care zboarã O floare ca și firul paingului, ușoarã, De pe-o uscatã creangã, suflatã ca un strai Și care dând de-o rozã, o-mbrãțișeazã-n mai, Prinzându-se de dânsa-n popas, cu fire moarte, Iar vântul o desprinde, gonind-o mai departe La fel și eu un nume și-o fațã, lor strãine, Purtai prin aste piețe și strãzi de lume pline, Unde femei frumoase în roiuri întâlneam. De ce sã mã cunoascã? Doar un strãin eream ! Fug țâncii dup-un flutur doar cât sclipește-n soare, De-l prind, privesc la dânsul și-l zvârle iar, sã zboare ! Sã zbori ! Din fericire, aripi ne-au mai rãmas ... Sã zbori ! Nicicând în zboru-mi prea jos n-am sã mã las ! Îmi amintesc, când, tânãr, din locuri dragi plecam, De lânga buni prieteni și fata ce-o iubeam; Atuncea, printre arbori, în urmã am privit : Strigând și fluturându-și batiste i-am zãrit; Am plâns. Duioase lacrimi din ani de patimi, dor ! De m-aș mai plânge astãzi, bãtrân, nepãsãtor ? Ușor e sã mori tânãr. Nimic necunoscând, Crezi cã soție, frate, amici te poartã-n gând ; Dar când, bãtrân, smulgi vieții fãțarnicul veșmânt, Lumești sau nelumești minuni nemaisperând, Știi bine cã vecia te-nchide în mormânt ... Oraș strãin, de-aceea plec trist din tine-acum ! Pornim ! Nu poate nimeni opri sicriu-n drum, Nici chiar cu o privire un om nu-l va conduce Și-o lacrimã-ntorcându-se-acasã nu-i va curge Când la poștalionul ce trece pe șosea, Suna-vor clopoțeii, vestind plecarea mea.
Lettori: 701
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| La Casa della Lettertura, Poesia e Cultura. Scrivi e accontentati con articoli, saggistica, prosa, poesia classica e contemporanea e concorsi. | ||||||||||
La riproduzione di qualsiasi materiale che si trova in questo sito, senza la nostra approvazione, é assolutamente vietata
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politica di condotta e confidenzialità