Calea-i pieptișă. Eu urc ne-ncetat.
Seara-i sublimă. În poartă îți bat.

Bat-dar, distantă, tu nici nu tresari
Și peste tot nestemate presari.

Turnu-i înalt și amurgu-a murit.
Taina cea roșie-n turn s-a suit.

Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit?
Turnu-i de Însăși Regina zidit.

Orice căluț de pe brâul sculptat
Scapără flăcări, ca fermecat.

Sus se avântă cupola, -n azur,
Joacă-n ferestre văpaia din jur.

Dangăt de clopot. Veșmântu-asfințit
De primăvară-i acum aurit.

Tu m-așteptai ca să vin la apus?
Poarta-i deschis-o? Focul l-ai pus?


28 decembrie 1903