Nouri cerești, voi, în veci călătorilor!
Din largul stepei în lanțul mărgeanului,
Sunteți ca mine goniți, zburătorilor,
Tocmai din nordul în sudul noianului.

Cine vă mână? Puterea destinului?
Pizma dosită? Sau ura fățiș lovind?
Sau e o crimă-n sorgintea dezbinului?
Sau calomnii de prieteni trădând?

Ba, plictisiți de zgârcenia stepelor,
Patimi și dor neintrându-vă-n grație,
Veșnici în friguri de volnică fierbere,
N-aveți voi patrie, nu știți migrația.


* din volumul Demonul meu;Editura Prut internațional; 2006;
Selecție, prefață și traducere de Ion Hadârcă