Deci muzica întâi de toate.
Jertfește-i tot ce-i prea cuvânt,
tot ce-i prea trup și prea pământ,
Ce la iveală nu o scoate.

Ca un dispreț întredeschis
Alege-ți verbul drept ostatic,
Preferă versul fantomatic,
La fel de vag și de precis.

Sânt ochii dragi de sub voaluri,
E miezul zilei trepidant,
Nocturnul cer de adamant
Brumat al toamnei fără maluri.

Nuanța fă să prindă grai,
Nuanța numai, nu Culoarea.
Doar Ea cunună, nu splendoarea,
Și vis cu vis, și corn cu nai.

Alungă Poanta asasină,
Impurul Râs și Duhul crud
Ce fac să râdă cerul nud
Cu ceapa lor de veche cină.

Retorica o ia de gât
Și frânge-i gâtul Elocvenței!
Nu Rimei rob, ci rob Esenței,
Dă-i Rimei suflet cât de cât!

Deci muzică din nou și iar!
Ca-n versul tău să se arate
În depărtări imaculate
Alt cer, alt dor și alt altar.

Ca-n versul tău să prindă gură
Răsuflul vântului în zori,
Trezind puzderie de flori.
Tot restul e literatură.


*Traducere în limba română de Paul Mihnea