Printre cețuri mohorâte
Trece luna singurea
Și lumini posomorâte
Se aștern pe alba nea.

Ninge-ncet de-a lungul văii,
Troica lunecă ușor,
Sună-n noapte zurgălăii
Monoton, obositor.

Ceva drag răsună-n cântul
Îngânat de vizitiu:
Ba un zvon de veselie,
Ba un dor de ceas târziu...

Nicăieri lumini aprinse...
Nici bordeie... Drumu-i greu...
Numai zeci de verste ninse
Întâlnești mereu, mereu.

Plictiseală... Mâine, Nina,
Când voi fi cu draga-mi iar,
Voi privi-ndelung lumina
Din căminul plin cu jar.

Acul ceasului întruna
Lungul crug și-a săvârși,
Și, pe toți îndepărtându-i,
Noaptea nu ne-a despărți.

Nina, drumul plictisește,
Vizitiu-i somnoros,
Clopoțelul zângănește,
Cornul lunii e cețos.