Veni-va în Rusia, negru, anul,
Când va cădea a țarilor coroană!
Își va huli prostimea țarii toți
Și hrana multora va fi sânge și morți;
Când pe soții inapte și copii
Zdrobita lege nu-i va ocroti;
Când ciuma va începe să colinde
Cu leșuri, boli prin satele plăpânde
Să strige din bordeie prin basmale,
Să gâtuie prin foame-această vale;
Va curge râul roșu pân-la cer
Și-n acea zi veni-va om de fier,
Și cunoscându-l - tu vei fi simțit
De ce lucește-n mâna-i un cuțit:
Și vai și-amar de tine! - plânsul tău
Îl va-ndrăci să râdă și mai rău;
Și totu-n el va fi hidos și crud
Precum mantaua-i peste chipul surd.