O, visătoareo, spre-a plonja
În pur deliciu, volatil,
Învață, printr-un truc subtil
Să-mi ții arípa-n mâna ta.

Răcoare de amurg te-nvinge
La fâlfâirea ei pe sus,
Prizonieru-i duh împinge
Întreaga zare spre apus.

Privește, tremură tot spațiul
Precum un vast, nebun sărut
Ce nu-și poate curma nesațiul,
Al nimănui fiind născut.

Simți paradisul cel sălbatic
Ca râsul fin, ascuns și cald,
Curgând din gura ta noptatic
Până-n adâncu-acestui fald?

Iar sceptrul țărmurilor zvelte
Roze-n amurgul calmei firi
E zbor închis ce-ai pus pecete
Pe-ale brățării străluciri.

Traducere în limba română de
Petru Dincă