Să nu ne ferim de suferință,
ea este pământul cu morți ai ierburilor
și cerul cu zei al vederii.
Ea este focul mortal născător al luminilor,
ea este patul cel putred al duhorilor
care-adormind se schimbă-n miresme
și în parfume.
Să nu ne ferim de durere,
ea este gura de sânge a cântecelor...
Urletul naște îngeri și iepuri deopotrivă
și crivăț cu vulturii îngropați înlăuntru-i.
Durerea e cea care-nroșește
piperatele și iuțile garoafe când le jupoaie
de alb și de negru.

Să nu ne ferim de moarte;
ea este aceea care ne face
mai nenăscuți decât nenăscuții
... un nenăscut de om, un nenăscut de fir
de iarbă verde
un nenăscut al legii nenăscute
ce-și pregătește domnia, - râzândă, plângândă...