Eu am fost modista la care ușa
Nu mai sta, așa cum nu stau răspântiile niciodată,
Cea despre care se vorbea, am fost mama Dorei -
A cărei stranie plecare din lume
Fu aruncată pe seama creșterii sale.
Ochiul meu, însetat de frumos,
Vedea multe alte panglici,
Catarame de cordoane și pene de pălărie;
Pe lângă pălării și pe lângă fetrul
De gătit chipuri drăgălașe,
Acoperind plete negre, acoperind plete aurii.
Un lucru vreau să vă spun
Și vreau să vă întreb un lucru:
Cei dibaci la furatul nevestelor
Își dau cu pudră, poartă podoabe
și pălării la modă.
Nevestele nu se poartă decât pe ele însele.
Pălăriile pot isca divorțuri -
La care sânt mijloace și să nu se ajungă.
Ei bine, lăsați-mă să vă întreb:
Dacă toți copiii născuți aici în Spoon River
Ar fi fost crescuți de district, duși undeva la o fermă,
Iar taților și mamelor lor li s-ar fi îngăduit
Să trăiască și să se bucure liberi,
Credeți că-n Spoon River ar fi fost mai rău?