Privit de sus,
vinul are formă de cerc: roșu, de sânge -
culoarea aceea care scoate suriul de lacrimi pe la
colțuri de străzi, -

reci, bântuite de nimeni, pietruite cu nicăieri, întunecoase
străzi cu nume de cranii și oase
precum o salbă de mângâieri: nemărginire tăcută și oarbă.

Era vinul ales, cel ce a învățat să tacă, să rabde -
cel ce s-a răstit la țările calde,
când viața se spală pe mâini de viețile noastre.
Fără cuvinte, fără priviri.

Vinul de răstigniri
pe crucea de os: vinul de șoapte, amuțit, vinul care
vrea moarte.
Vinul sfânt-necuvânt care știe să îndure, să sape
în cariere de piatră, vechi, sfârtecate...

Vinul cel sfânt care calcă pe ape!