Era primăvară stăteam la fereastră ploua
mi-ar fi plăcut să mormăi câteva din frumoasele mele
poheme
atunci de nu se știe unde se ivea o tânără Hanska
ne așezam unul lângă altul ne lipeam de același perete
Era o liniște nefirească stăteam încremeniți așteptam
în orice caz cineva nevăzut ne pândea
ceilalți se uitau la televizor Și noi ce limbă vorbeam

era primăvară plângeam cu hohote
când disperat când fericit niciodată la mijloc
pe sus vuiau vulturi și Hanska aceea învelită într-o pânză gălbuie se înecase de mult în apele Vistulei
dar se uita de acolo la mine cădea pe gânduri îmi trimitea un bilet
"s-a zis cu noi" îmi scria

afară pe un cer intestinal-albastru niște ceasornice
își învârteau cu viteză limbile poleite