Repet până la saturație aceleași enunțuri
(Constat cu tristețe recitindu-mi poemele
Care se-adună-n caiete)
Mă repet ca un catâr ce nu știe
Prea multe și se mulțumește cu
Aceleași mișcări și cu aceleași deprinderi
Pe care viața obișnuită
Stăpâna placidă i le dictează-
Mă repet dar nu cu plăcere
Și catârul din mine tot mai visează
Metamorfoze bizare și fapte năstrușnice
O soartă de om autentic
Și bine dotat pentru mari încercări
Și izbânzi - dar și asta am spus-o
Cândva și cum viața nu se grăbește
Să facă minuni voi pricepe și eu
În sfârșit că e cazul să fiu înțelept
Și să nu mă mai las amăgit
De iluzii deșarte
Deși este greu de trăit fără ele
Nu este chiar imposibil