Visez mereu cai verzi și cai albaștri
Întotdeauna am visat ce nu trebuia
Așa eram eu alcătuit
Mai mult din ceea ce nu se vedea

Și caii aceștia erau mai adevărați
Decât lucrurile din jurul meu
Și zburam cu ei la mare distanță
Și nimeni nu mă zărea și nu-mi era greu

Uneori însă mă trezeam din vis
Și mă loveam de pereți cu durere
Și eram atât de firav și de neînsemnat
Încât casa trupului nu-mi făcea plăcere

Și iarăși visam cai verzi și cai albaștri
Și cu ei dispăream într-un spațiu vrăjit
Și astfel scăpam de lungi umilințe
Și ca flăcăul din basme mă simțeam fericit