Eu trec pe străzi purtându-mi
Paltonul greoi și geanta mereu încărcată
Cu pâine și cărți și hârtii și cu alte
Lucruri trebuitoare - mă duc înfruntând
Vârtejuri de zgomote puțin aplecat
Și ușor năucit mic și fără importanță
Cvasiatent cvasiabsent
Preocupat de câteva gânduri prozaice
Dar și de câteva utopii și speranțe
Care-mi șoptesc: rezistă rezistă
Rațiunile tale cele mai adânci
Nu și-au găsit încă desăvârșirea-
Și merg spre țelul meu cotidian și iar mă-ntorc
Neobservat și poate umilit
Dar fără să mă plâng ci parcă dus
De-o mână bună
Și ocrotit de aștri nevăzuți - eu ies încet din gropile durerii
Uimit ce mult m-a stilizat destinul