E târziu
și cred că ai repauzat destul
De ce să cazi alături
și nu te-ai prelungi
așa cum ești
într-un infinit propriu?

Îți dau o parte din tot
fără cuvinte
pentru acest început fără sfârșit
și fără speranțe

Vezi?
cămașa săracului acesta
e mai bogată
decât orice vis de glorie
sau altă zdreanță
dar să fugi din vechile oglinzi
care mor în fiecare seară
și în care ți-ai lăsat zălog
cei șapte ani de-acasă

Sub pleoape sunt zăpezi
și călduri tropicale
scaldă-te
în apa lor de cioburi sfărâmate
când câinii
își latră ciolanele pierdute
în somnul de noapte
torturați de o foame mai curată
ca mâinile prințeselor sinucise

Păsări exotice
au zburat spre luna albă de bătrânețe
și sânii tăi
iau zorile în coarne
ca pe o capă de matador