Motto: Adesea îmi încerc vocea și știu o zi în care gâtlejul lui îmi va răspunde cu sunete de lut.

Sașa Pană




Acum, își împlinea poetul gândul lui de tăcere universală
strânsese-n dinți virtutea ruginei din gâtlejuri
ca pe o glandă o grefase în trupul zgomotoșilor
și a doua zi orașul se zvârcolea în panică
tăcerea îngrozitoare cu care își chinuise prietenii și câinii
se întindea ca o pecingine în glasul vorbăreților
o femeie a vrut să râdă și râsul i-a fost de vată
o placă de gramofon se învârtea mută sub acele neputincioase
buzele se deschideau în gol și nici o vorbă n-a mai putut fi rostită
tăcerea creștea în case și în gâtlejuri
lipsite de zgomot urechile se desprindeau veștede de pe cap
pe străzi câinii le înșfăcau lacomi de prin șanțuri
înspăimântați oamenii izbeau în garduri și în tinichele
cineva încerca spărgând geamul cu pumnii
dar nici un sunet n-a putut fi stors din materie
din cer hoiturile păsărilor curgeau sufocate de neputința cântării
în gări trenurile se ciocneau ca niște gângănii
dar oamenii înnebuniți au vrut să audă cu orice preț
o casă a fost azvârlită în aer jocul părea de păpădie
au prăvălit atunci turnul cel mare din mijlocul orașului
și turnul s-a năruit fărâmând piața și casele
fără ca vreun scrâșnet să se iște între cărămizi
cu fiecare clipă setea de zgomot creștea mai chinuitoare
atunci, aproape de timpan oamenii și-au slobozit revorvere
și au căzut palizi prin șanțuri fără să poată auzi detunătura
înfuriate, cetățile s-au dărâmat între ele cu obuze
un hohot de râs monstruos a izbucnit de la un capăt la celălalt al pământului
dar tăcerea era halucinantă, imensă, sfâșietoare, așa cum o dorise poetul.




* Poezia a fost semnată cu pseudonimul Andre Far.

** UNU, an. IV, nr. 34, martie 1931

*** Avangarda Literară Românească; Editura Minerva; București; 1983

Antologie, studiu introductiv și note biobibliografice de MARIN MINCU