Aveam în vis gospodăria plină.
Furnicile îmi măcinau făină.
Păstram la stână mieii Domnului și cuci
În staul, pentru lapte și lăptuci.
Un cal cu șorț îmi mătura ograda...
Își cultiva în straturi drepte coada,
Și mie-mi semăna o bella-dona.

Acolo cedrii îmi câtau din diblă...
Din arborele-pâine mâncam jimblă...
Din arborele de cafea, cafeaua fină...
Făceam un foc isteț la rădăcină
Și boabele ieșeau gata prăjite;
O coropișniță mi le dădea râșnite...
Și-ntr-un izvor termal, ca dintr-o ceașcă,
Turcește beam cafea turcească.

(Capricii, 1929)