În barcă un pescar surd vorbește cu apa Crede că nu-l aude nimeni

Zenobia îmi ține amândouă mâinile pe inimă Îngenunchez cu adorație și mă gândesc la altceva

Zenobia zice să nu mâncăm cocoși albi pentru că se supără cineva pe noi Pescarul întoarce capul și ne privește bănuitor

Un înțelept scoate o clipă capul din apă ne strigă disperat apoi se scufundă De data asta pentru totdeauna

Zenobia îmi spune Între noi fie vorba suntem victimele imaginației celorlalți

Nu pot să-i răspund pentru că mi-ar intra tot cerul în gură

Acum pescarul a scăpat un peștișor Îl ceartă cu glas tare Lașule zice n-ai avut curajul să stai să te mănânc

Zenobia mă întreabă ce este un baldachin Îi arăt lopata