...O femeie ne face semn
de pe marginea șoselei,
oprim și-o luăm în mașină,
și se urcă greu
și se scuză:
am proteză în loc de picior,
mă dusesem după brânză în munte
și-a intrat roata tractorului
peste mine
și mi-a zdrobit piciorul.

Vă dă pensie tractoristul...

Doamne ferește,
dar pentru asta trebuia
să-l dau în judecată,
bietul om n-a vrut el
să mă omoare,
așa a vrut Dumnezeu,
cum să-l dau în judecată,
l-am cununat,
i-am botezat copiii,
îmi zice nănașă,
când e frig e mai greu,
și când plouă sau ninge,
toți nervii piciorului mi se zvârcolesc,
și picioru-și aduce aminte de mine
și parcă mă doare și proteza.

...Și nănașa coboară
cu greu din mașină
și se îndepărtează pe drumul
de piatră
cu zgomot ritmat de proteză.


din vol. "Apogeul firii"