Maria-Roza îmi scrie de la capătul lumii
despre răul primordial despre nostalgia noroiului
îmi scrie că plantează grâu și că îl roade singură
imediat ce răsare
și pentru că n-am supt la sânul ei în calitate de copil
îmi scrie că umblă desculță
Eu fac cafele pentru cei instalați mai de mult în pământ
sau poate sap ca să găsesc fereastra
Alături într-o lume invizibilă și sălbatică
un tip izolat mă exprimă la un telefon public
vă anunț spune el că mă aflu în piața Buzești și că de aici
am de gând să mă duc pe jos până în pivniță sau chiar mai departe
vă anunț că m-am învelit în pânză de in că mi-am pus chipiul de iarbă
și că m-am îngropat destul de adânc