Cînd pe lume-am apărut
La o margine de Prut,
Lîngă rîul pătimit,
O străină m-a răpit
Și astfel mă legăna:
„Nani, nani, nani-na,
Peste Prut trăiesc jandarmi,
Să crești mare, să îi sfarmi!
Peste Prut trăiesc potăi,
Iar nu frățiorii tăi!
De-or striga: „române drag“,
Pune mîna pe ciomag,
De-ai să-i vezi cîntînd de dor,
Pune mîna pe topor!
De ți-or spune că ți-s frați
Să nu-i lași nespintecați!“
Copil prost, copil furat,
Frate, rău te-am supărat!
Dar eu nici o vină n-am,
Fost-am despărțit de neam
Și chiar Domnul Cel de Sus
A tăcut și nu mi-a spus
Care e măicuța mea
Și nici maica spusu-mi-a.