agonia italiano v3 |
Agonia.Net | Regolamento | Mission | Contatto | Registrati! | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolo Comunità Concorso Saggistica Multimedia Personali Poesia Stampa Prosa _QUOTE Sceneggiatura speciale | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Geremiade ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contatto |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-19 | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana] | Inserito da Yigru Zeltil
Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux formes ont tout à l`heure passé. Paul Verlaine Pășim tăcuți pe drumul cuprins de-nfiorarea Apropiatei toamne, când nopțile coboară Pe câmpuri de aramă o mantie ușoară De frig, de dezolare, și doamnă e uitarea A tot ce-a fost iubire și floare și lumină. Pădurea de mesteacăni ușor și dulce geme, Argintul ei pălește cu cea din urmă vreme A verii... Înghețată se-nalță luna plină. Þesută-n vraja verii, iubirea noastră pare Acum, când totul moare, o palidă-arătare, Cu părul de-ntuneric si zâmbetul de ură; Cuvinte-nfiorate nu pot sa mai răsune, Surâsul de durere ne-a-ncremenit pe gură Și mâinile-nghețate nu vor să se-mpreune.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Questo è l'Olimpo della Lettertura, della Poesia, e della Cultura. Se hai piacere di partecipare alle nostre iniziative scrivi altrimenti appaga la tua conoscenza con gli articoli, la saggistica, la prosa, la poesia classica e/o contemporanea oppure partecipa ai nostri concorsi. | ![]() | |||||||
![]() |
La riproduzione di qualsiasi materiale che si trova in questo sito, senza la nostra approvazione, é assolutamente vietata
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politica di condotta e confidenzialitÃ