agonia italiano v3 |
Agonia.Net | Regolamento | Mission | Contatto | Registrati! | ||||
Articolo Comunità Concorso Saggistica Multimedia Personali Poesia Stampa Prosa _QUOTE Sceneggiatura speciale | ||||||
|
||||||
agonia Post Consigliato
■ Geremiade
Romanian Spell-Checker Contatto |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-23 | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana] | Inserito da Yigru Zeltil
Stau vremurile trecute cu cele viitoare
În cumpănire dreaptă a vieții-mi trecătoare Spre una și spre alta privirea mea se-ndreaptă, Și amintiri trecute în suflet îmi deșteaptă, Și întrebări asupra unui biet viitor, Acoperit ce zace sub vălul vremilor. Și greu mai pot cunoaște ce-a fost, iar ce va fi, Cu mintea-mi omenească nu pot descoperi. Nu pot, dar știu, desigur, că binele învins De rău, de neomenie, e pentru mine stins; Că lacrimi după dânsul din ochiul meu n-oi șterge; Altora de li place, ei după el alerge, Căci daruri mai înalte decât lumescul bine A pregătit ursita în lume pentru mine. O! ne-ntrecute daruri! în loc de amărâre Sădi în al meu suflet tot ce-i mai sfânt... iubire! Pe-aceasta o voi duce în inima-mi, ce geme, Pe calea vieții mele în viitoarea vreme. Ș-așa la întrebarea: ce-a fi? îmi spun cu drag: Voi fi cu-a mea iubire până pe-al morții prag. Ce văd în ceea parte? Icoana ei iubită Stând pe-o statajă, vecinic neatinsă, neclintită; Bătrânul zugrav, timpul, uimit sta lângă ea, În mâna lui penelul au adormit, ar vrea, Ar vrea figura-i dragă să o supună legii, Ce fără de păsare au dat-o el întregii Naturi; dar cum să poată, când dulcea ei privire Îi ține-n lanțuri brațul pornit spre nimicire? Când îngerescu-i zâmbet așa de drag și sfânt Nu e supus schimbării ca toate pe pământ? Așa te întrupase cândva a mea gândire Așa-mi vei fi tu vecinic icoana de iubire. Nici vremea, nici necazul, nici bătrânețea mea Nu te-ar putea atinge... vei rămâne așa. Cu tine îns-alături, figură ce zâmbești, Stau eu... în suflet rana durerilor lumești, În inimă-mi fioare de dor necontenit, În gândul meu o umbră, de care-s prigonit Și când mă-ntreb cu mintea, nimic nu-mi pot răspunde, Decât că-i rău în lume, durerile pe unde Mai des sunt semănate și nasc, trăiesc și cresc, Și pentru ele leacuri în veci nu se găsesc. Și-n inimă și-n suflet, în gânduri și în minte Durerea o simt vecinic, ce nu se mai dezminte. Și-apoi când văd o raclă lăsându-se-n mormânt, Mă-ntreb, ce este scopul durerii pe pământ? Ea viața nu-ndulcește ca roua, florile; Ca norii este dânsa, ce-acopăr zorile. Și dac-o bucurie în suflet se trezește, Nici n-am simțit-o bine, căci ea o nimicește. Că-i doamna firii noastre pricepem și simțim. Dar care-i e chemarea, aceasta nu o știm. Icoană fericită! întinde mâna ta Ș-atinge-o cu iubire și drag de fruntea mea, Și risipește norul ce-atâta o apasă, Ș-a ochiului tău raze asupra mea le lasă, Căci numai într-o lume, ce voi simți-o plină De-a ochilor tăi dulce și vecinică lumină, Mai pot avè pe lume bogată fericire... Durerile cu toate dispar, unde-i iubire.
|
||||||||
Questo è l'Olimpo della Lettertura, della Poesia, e della Cultura. Se hai piacere di partecipare alle nostre iniziative scrivi altrimenti appaga la tua conoscenza con gli articoli, la saggistica, la prosa, la poesia classica e/o contemporanea oppure partecipa ai nostri concorsi. | |||||||||
La riproduzione di qualsiasi materiale che si trova in questo sito, senza la nostra approvazione, é assolutamente vietata
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politica di condotta e confidenzialità