Rămas bună țarină a belșugului
Și-a copilăriei mele cuib de cuc!
N-o să mai cresc, n-o să mai cânt pe drumul plugului
Și smuls de lângă boii blânzi, mă duc, mă duc...

Dacă mi-ar crește umbra-n câmp altoii,
Precum tot câmpul îmi va crește-n gând.
Prin tină și pe trup cu biciul ploii
Pe drumul toamnei aș porni cântând.

Știu: plugu-n șură mi s-a rugini,
La poartă doi părinți bătrâni vor plânge,
Sub cer strein și mohorât voi rătăci
Fără de țintă, fără soare, fără sânge...

Pe-aici va arde vara înăbușită-n buruiană,
Un loc în strana dreaptă va fi mereu pustiu.
Mama va duce flori și-a plânge la icoană
Și satul va fi trist că nu mai viu...