Ce oglinzi perfecte pietrele tale
și ce oglinzi imperfecte pietrele mele
când numeri tu pietrele noastre

Și invers

Dar cine oare ar putea spune
de ce e atâta dulceață în sâmburii mincinoși
ai adevărului nostru

Și de ce cu atâta putere
suntem ademeniți în cortul poleit al erorii

Și cine ar putea mărturisi
cât Înalt Adevăr ascunde totuși în ea
minciuna cea de toate zilele
care – precum Toma – ne pipăie rănile vii
deschise pe locurile cuielor

Iar tu sine al meu – petrecând în oglinzi -
de ce mă alegi cumpănă
între Adevăr și minciună

dacă pe ambele țărmuri ale timpului
cetățile ard...