agonia italiano v3 |
Agonia.Net | Regolamento | Mission | Contatto | Registrati! | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolo Comunità Concorso Saggistica Multimedia Personali Poesia Stampa Prosa _QUOTE Sceneggiatura speciale | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Geremiade ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contatto |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-07-13 | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana] | Inserito da Yigru Zeltil
De când sunt singur în odaia plină de frăgezime
ca de spirite ce mă răscolesc și zvârcolindu-se ies din țărâni și cer înconjurându-mă? De când sunt ca trandafirul ce în glastră singur își vorbește, rupt, părăsit de trupul copacului? Și așteptând îmi las ochii să facă un poem din firimiturile tuturor cuvintelor, din aceste cuvinte ce aparțin unor rase pe care nu le cunosc vărsate în mine, mie neamuri. De când am rămas neatins de mâinile nici unei iubiri, ca o Biblie, încrustat cu lacrimi, de când am rămas numai speranță în Dumnezeul de sus, numai credință în Dumnezeul de sus, numai dragoste în Dumnezeul de sus. Ce mult mă asemăn cu o femeie, cu o roabă credincioasă uitându-și pruncul și casa și florile înmugurite pentru a alearga în mâini cu vasul greu de untdelemn în calea Domnului.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Questo è l'Olimpo della Lettertura, della Poesia, e della Cultura. Se hai piacere di partecipare alle nostre iniziative scrivi altrimenti appaga la tua conoscenza con gli articoli, la saggistica, la prosa, la poesia classica e/o contemporanea oppure partecipa ai nostri concorsi. | ![]() | |||||||
![]() |
La riproduzione di qualsiasi materiale che si trova in questo sito, senza la nostra approvazione, é assolutamente vietata
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politica di condotta e confidenzialitÃ