Garduri vii stau înșirate,
Mielușea departe-n zare,
Marea clară-n neguri clare,
Ce miros de fructe coapte!

Arbori nalți și zvelte mori
Parcă zboară-n fraged verde
Unde saltă și se pierde
Zburda mânjilor ușori.

În Duminica cețoasă,
Mari și albe oi se joacă;
– Ce-ar putea altfel să facă? –
Dulci ca lâna lor pufoasă.

Dar deodată valuri sparte
Se rostogolesc departe;
Clopote ca niște flaute –
Pe un cer ca albul lapte.