"Tăticule, îți scriu ca să nu vadă
Scrisoarea asta mama, ci numai eu.
Of! De-ai ști cum privesc soldații pe stradă
Ca să te văd, dar tu nu ești.
Să ne scrii, tăticule, când ai să vii!

De ziua ta pusesem flori pe masă,
Flori multe, ca-n toți anii, știi.
Dar tu lipseai, ce trist era în casă!
Și mă întrebam mereu:
Când ai să vii, tăticule? Vezi să ne scrii.

Ce n-ai luat tăticule, cu tine,
Le-a strâns mămica într-un sac, plângând.
De ce plângea și se uita la mine
Și nu-mi spunea ce-avea în gând?
Tăticule, să vii curând!

Mi-a spus mămica azi, ca niciodată,
Că mâine dimineață, de cu zori,
Mergem la cimitir cu toții.
Să-mi spui, tu tată, cui ducem noi, acolo flori?
Să ne scrii, tăticule, când ai să vii!"