Tocmai strigau că nu-i om acela – ci o flacără-n șa.
Luptam încă în clipa când am văzut că nu e decât o moară…
Noi, cavalerul născut „De la Mancha”,
ne opintim de atunci, de la pagin-aceea, să ieșim din basnă.

Coborâm din aripile morii crestate, pe-un drum ce ne scade
așa cum crește întors.
Nesărbătoriți, prăpădim la fiece răspântie câte-o bucată din zale.
În fugă, se zdrențuiește încontinuu în coama Rosinantei
o flamură sură.
Casa în care o să murim de-o pricină-ascunsă
nu va vedea nici o lance…
Dar încă e vreme…
Și Sancho încă nu știe nimica.



(din volumul "Poeme", 1971)