Bătrână sunt și-amară. Cute reci
Vor să-mi ascundă chipul întomnat,
Spinarea s-a-ndoit, am grele mâini,
Iar sfântul meu se uită-nveselit,
Se laudă cu trudă iscusită,
Văzând pe-ntinsul pielii învechite
Urme de lovituri. O, Doamne, iartă!

* * *
Spune: “Nu regret, că pleci,
Chiar și că astfel iubesc,
Sau vei fi a mea pe veci
Sau te-omor și te zidesc”.
Peste mine ca tăunii,
Ne-ntrerupt, de zile mii
Sună clopotul minciunii,
Negrei tale gelozii.
Răul n-o să mă seducă,
Liber vânt lacrimi usucă,
Veselia-ntruna cată
Peste inima-mi înceată.



Versuri tălmăcite de Traianus