E un altul.
Un marinar bâlbâit îl dăduse bătrânei care-l vându. Sta acolo pe palier lângă lucarna, unde bate în negru pâcla tulbure a zilei ca mâzga ulițelor.
Cu un dublu strigăt, noaptea, el te salută, Crusoe, când urci din gropile curții și împingi ușa gangului și ridici în mâini astrul precar al lămpii. Își întoarce capul spre a-și întoarce privirea. Omule cu lampa! Ce vrei de la el?... Privești ochiul rotund sub polenul uscat al pleoapei; privești cercul de-al doilea, un inel de seva moartă. Și pana bolnavă cade-n mustul de găinaț.
O, mizerie! Lampa suflă și pasărea dă un țipăt.

Traducere Aurel Rău