Zilei mele-i stau de strajă
Vane reverii.
Iată - umbra lor miraje
Și-o aprind, târzii.

Libertatea mea acolo
S-a aprins și ea.
Și aici pân' la cupole
Crește-un zid de nea.

În miraje se cred oare
Până la sfârșit?
Dar de-a lumilor Crăiasă
Inefabil de frumoasă
Eu, ființă trecătoare,
Poate sunt iubit.

Zile de-ntâlniri fugare
Strajă stau mereu.
S-aștept, tânără, ardoarea
Sufletului meu?

Stau ascuns în bezna sfântă
Și încremenit
Să primesc cu dar de nuntă
Solii de sfârșit?

3 februarie 1902

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''