Ce e gălăgia asta pe scară?
E dragostea care sfârșește,
e bărbatul care încuie acuma ușa
spânzurându-se cu șnurul perdelei.

Ce e gălăgia asta pe scară?
E Guiomar care-și acoperă ochii cu batista
și-și suflă nasul zgomotos,
e luna liniștită pe tacâmuri și vase
care sclipesc în bucătărie.

Ce e gălăgia asta pe scară?
E robinetul care picură într-una,
e un om care plânge în liniște
povestind cât a pierdut la barbut
în timp ce orchestra cântă
din ce în ce mai monoton.


Ce e gălăgia asta pe scară?
E fecioara care suflă din trambon,
e copilul cu o tobă,
e episcopul cu un clopoțel,
și-i cineva care înăbușă murmurul,
murmurul năvălind din inima mea.


traducere Petru Stoica