Sunt un domn cu părul grizonat
care, dimineața, își izgonește visele
în care aleargă reptile
mâncătoare de foc.
Își salută soția, cu aerul de-a zice:
„Nu-mi amintesc de mângâierile noastre”.
Se cântărește, se rade,
își boxează pungile de sub ochi.
Își bea ceaiul în pielea goală:
lenea lui e mai tare decât râsul lui sceptic.
Corespondența și-o aruncă la gunoi.
Telefonează la întâmplare
și nu știe cui:
„Scuzați-mă, doamnă,
aflu din sursă sigură
că mâine voi muri”.
Șterge de praf o mobilă.
Când nu-l vede nimeni, scuipă
pe poemele sale.
Dac-ar avea un canar,
i-ar smulge penele.




Traducere Maria Banuș