Nu-mi place zeul din blazon;
din vina lui sunt tigrul.
Nu respect zeul iederii,
care mă roagă să-mi ador umbra și semenii.
Părăsesc și pe zeul amnarului aprinzător de iască:
destule credințe ce le aruncă orașele
ca pe niște chibrituri.
N-ascult niciodată de zeul echilibrului,
nu accept
ca pescărușul să fie chiar un pescăruș,
el care poate fi și-o insulă de mătasă,
o piatră îndrăgostită, un far la orizont.
Invent un alt zeu: pe-acela al ironiei,
iar el, cocoțat pe-o claviculă,
să-și râdă de mine.
Voi iubi cum se cade
zeii blazonului, ai iederii,
ai amnarului aprinzător de iască,
până la viitorul poem.



Traducere Veronica Porumbacu