Există lucruri care nu se vor întîmpla niciodată.
Ele adorm în inima ta și par atît de calde...
Obrazul ți-l lipești de frăgezimea gîndurilor
Și adormi cu nădejdea că mîine totul se va sfîrși.

Cine a făcut gîndurile și cine a lăsat cuvintele
Să se furișeze în suflet ca o zăpadă la rădăcina copacilor?
Dimineața cînd te vei trezi
Vei fi cu o zi mai departe de dorința ta.

Bunul Dumnezeu, Care a făcut cerul și pămîntul,
A lăsat gîndurile omului să umble slobode.
Oamenii le-au umplut cu putere
Și se rănesc unul pe altul în jocurile lor.

Într-o zi mă voi goli de orice dorință.
Atunci mă vei vedea la capătul gîndurilor
Privindu-te
Ca și cum nu aș fi plecat niciodată.