A tăiat vecinul meu un pom
și acum e-așa lumină-n stradă…
Doar la gard lumina a căzut.
Nu-s copiii care să mă vadă
că am plâns și ochii m-au durut.

Un salcâm ce-n ramură cuprinde
de pe boltă stelele ce pier
era-nalt atâta cât întinde
capul, casa noastră către cer.

Eu mergeam râzând s-adun în bluză
de creangă cea mai înaltă floare,
să-ntâlnesc pe frunze-o buburuză,
printre ramuri stele căzătoare,

să ghicesc în taină, peste noapte,
când voi ști că visul nu mai vine,
zvonurile ce le-au spus în șoapte
florile din bluză despre mine.

Ud de lacrimi mi-este tot obrazul,
nu pot să mă-nfrâng deși sunt om,
m-a cuprins în chingă strâns necazul,
a tăiat vecinul meu un pom.