El s-a luptat cu mine, eu m-am luptat cu el.
Am nesocotit noi odihna pământului.
Alții eram, alții suntem acum
Cuvintele mele smerite spun:
nu te mai văd pe nicăieri, luptătorule,
de parcă nici n-ai existat atunci,
de parcă gâtul nu mi-ai fi secerat în fugă…

Vrăjite cântece îmi umplu urechile,
un călăreț a omorât un balaur ai cărui dinți albi
ca semințele de soi le-a spulberat în pământ;
au răsărit din dinții lui oștiri cu sulițe și scuturi.
Mintea mea nu s-a vindecat: odinioară zâmbeam fericită.
Mă întorceam spre tine, pământule,
pe care sunau sprintene bătălii.
Aflu: balaurul pe luptător nu-l poate înghiți
din pricina armelor sale.