Tu, care de-orice lanț te-mbolnăveai,
Tu, spirit ne-mpăcat, supus la cazne,
Mereu biruitor, dar tot mai prins,
Tot mai scârbit și tot mereu mai stins,
Că doar venin în orice leac găseai –
Chiar tu-ai ajuns acum pe cruce, vai!
Chiar tu! Chiar tu – ești un învins!

Privesc acest spectacol zăbovind,
Miroase-a ocnă, criptă și mânie,
În mijloc iz de-altar, nori de tămâie,
Străin mi-e totul și fiori mă prind.
Îmi zvârl tichia de nebun de veselie,
Și-o iau din loc gonind!





Traducere Simion Dănilă