Nu era alta iubirea noastră.
Pleca, revenea și ne aducea
o pleoapă coborâtă și foarte îndepărtată,
un surâs împietrit, pierdut
în iarba dimineții,
o stranie scoică pe care sufletul nostru
încerca s-o explice cu stăruință.

Iubirea noastră nu era alta, orbecăia
încet, printre lucrurile care ne înconjurau,
să explice de ce refuzăm să murim,
cu atâta patimă.

Și dacă ne-au văzut îmbrățișați și am cuprins
cu toată vlaga noastră alți grumaji
și respirația ne-am unit-o cu respirația altui om
și ochii ni i-am închis, nu era altceva
decât dorința profundă de-a ne ține o clipă în fugă.



Traducere Aurel Rău