agonia italiano v3 |
Agonia.Net | Regolamento | Mission | Contatto | Registrati! | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolo Comunità Concorso Saggistica Multimedia Personali Poesia Stampa Prosa _QUOTE Sceneggiatura speciale | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Geremiade ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contatto |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-18 | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana] | Inserito da Maria Elena Chindea Țara noastră este închisă, toți munții acea zi și noapte au cerul scăzut ca acoperișul lor. Nu avem râuri, nu avem puțuri, nu avem izvoare, doar câteva cisterne - și acestea goale - acel ecou, și că ne închinăm. Un sunet stufos, la fel ca și singurătatea noastră la fel ca dragostea noastră, la fel ca și trupurile noastre. Ni se pare ciudat că odată ce am reușit să construim casele noastre, colibele și pliurile de oi. Și căsătoriile noastre, coronalele și degetele răcoroase, au devenit enigme inexplicabile sufletului nostru. Cum s-au născut copiii noștri, cum au devenit ei puternici? Țara noastră este închisă. Cele două negre Symplegades închideți-o. Când mergem în jos la porturile de duminică să respire liber vedem, aprinse la apus, scândurile rupte din călătorii care nu s-au încheiat niciodată, organisme care nu mai știu cum să iubească.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Questo è l'Olimpo della Lettertura, della Poesia, e della Cultura. Se hai piacere di partecipare alle nostre iniziative scrivi altrimenti appaga la tua conoscenza con gli articoli, la saggistica, la prosa, la poesia classica e/o contemporanea oppure partecipa ai nostri concorsi. | ![]() | |||||||
![]() |
La riproduzione di qualsiasi materiale che si trova in questo sito, senza la nostra approvazione, é assolutamente vietata
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politica di condotta e confidenzialitÃ