Pururi se sprijină noaptea albă de stâncă,
Unde pinul se-nalță în sunete de-argint,
Unde sunt pietre și stele.

Peste torent se boltește puntea osoasă,
sumbra făptură-a răcorii îl urmărește pe cel adormit,
Secera lunii în râpă trandafirie.

Departe de păstori ațipiți. Prin roca veche
Broasca-și deschide ochi de cristal,
Se trezește vântul înflorit, vocea de-argint
Aievea celor morți.

Domol spunând legenda uitată-a pădurii
Chipul alb al îngerului
Domol îi alintă genunchiul spuma apei

Mugure trandafiriu
Tristă gură de pasăre a celui ce cântă.
Pe fruntea lui se trezește o strălucire frumoasă

Piatră și stea
În care albul străin a sălășluit odinioară.



Traducere Mihail Nemeș