Trei scaune în casă am;
Un scaun pentru oaspeți
Primind cu drag vechi musafiri
Și musafiri mai proaspeți.

Celălalt așteaptă la mijloc
Pe dulcii mei prieteni,
Hai, lasă-te în el, om bun,
Ca pasărea pe cetini.

Al treilea scaun e menit
Singurătății mele,
În el stăpânul casei stă
La ceas târziu de stele.

Iar uneori și doamna sa
Cu tâmplă ninsorie,
Iar uneori și doamna sa
Numită poezie.

Iar uneori și maica lui
Venită din uitare
În vreo duminică sau în
Vreo altă sărbătoare.

Bătu la ușă cineva,
Cu dor bătu, cu jele.
Cu dor mă duc să îi deschid –
Au care-i dintre ele?...