Lui Adrian Păunescu



Somn nu mai am -
Cum să adormi
Pe un pat așternut
Cu gloanțe?!
Merg
înaintea glontelui
Spre tine trimis,
Să-ți spun, frate,
Că nu eu am tras.
Astfel,
Ajuns-am în
Țară.
Astfel,
Am găsit visul
Mie răpit.
Acum știu:
N-ai ce să cauți
În visele în care
Nu te-așteaptă
Ochii lui
Dumnezeu.
Odată și-odată
Se vor limpezi
Și apele
Prutului.

Prundișul de gloanțe
Mut va sticli pe fundul
Chinuitului râu.
Frate în frate
Nu va mai trage atunci.
Și ne vom minuna
Privindu-ne chipul
În apele clare răsfrânt,
Atât de mult semănând unul cu altul.