Ne supărăm pe ea
Că nu vede bine
Atunci când
Strică paharul
De cristal.
Ne supărăm pe ea
Că nu vede bine


Atunci când în loc de pâine smolită
Pâine albă ne-aduce.
Ne supărăm pe ea
Ca umblă încet
Atunci când
Ne face curat prin casă
Și oaspeții trebuie
Să vină.
Ne bucurăm
Că nu vede bine,
Atunci când
Ne sărutam soațele tinere.
Ne bucurăm
Că n-aude bine,
Atunci când
Ne spunem cuvinte
De dragoste.
Ne bucurăm
Că pe scări se urcă încet,
Atunci când
Nu mai putem să ne smulgem
Din îmbrățișările
Mai dulci ca poamele.
Oh, mamele noastre,
Mamele!