Printr-o-nclinare-a frunții-alungă el
tot ceea ce restrânge și constrânge,
rotit fiind, în inima-i de înger;
întregul viitor, ca un inel.

Afunde ceruri pline-s, pân' la margini,
de chipuri care, toate,-l cheamă; hai!
Nu-i da să poarte,-n mâini de aer, sarcini
ce-s ale tale. Noaptea, mai dihai,

se-ntorc acestea împotrivă-ți: pat,
ca niște iazme,-ți bântuie, și casă;
iar până nu te te văd înfrânt, surpat
și dat din trup afară, nu te te lasă.



Traducere Șerban Foarță