Ți-am citit din nou povestea și frumoasele-i cuvinte
Iar răsună ca un bucium lung, fermecător în minte
Trezind tainic în pădurea amintirii rând pe rând
Tot trecutul, toată vraja ceasului de-a pururi sfânt
Când singurătății mele drept solie ai trimis
Dulcea ta "Singurătate". Am sorbit eternul vis
Făurit din raza stelei, pricepând bietul pastor
Ce-n talaz privind icoana-i s-a-necat de al ei dor.
Dar de ce sa-l numesc bietul? Nu e oare fericit
Cel care zărind iubirea pentru dansa a murit?
Și la urma chiar o baie fie-n Dunăre-i plăcut
Pentru cel ce de căldura suferă în mod acut.
Deci rămân Mariei Tale rob supus și prea plecat
Pe hrisovul fără pete iscălind

Ion Pillat
Miercuri 10 febr. 1910