Te-ai întors de la mine —
furându-mi adolescența,
întâia iubire,
întâia durere,
întâiul sărut cu gura închisă.

Și orașul în care veneam pentru tine
și din care plecam fără tine
— și pe el mi l-ai furat;
și mi-ai furat și ce-ți aparținea:
mobilele tale, câinele, mâncarea de seară,
și pe bătrânii tăi părinți mi i-ai furat
cu surâsul și bolile lor.

Nu mai pot mângâia nimic:
nici clanța de-alamă a ușii tale,
nici dezarmatul tău umăr.

Mi-ai furat cicatricile,
adresa ta de pe plicuri,
obrazul tău pe care-mi număram anii,
vârstele mele oglindindu-se
în părul tău lins și cărunt.

Cu cine să mă mai întrec eu acum
în goana spre moarte?