Cine îmbrățișează o femeie este Adam. Femeia este Eva.
Totul se întâmplă pentru prima oară.
Văzut-am ceva alb pe cer. Că-i luna mi se spune,
dar ce pot face cu un cuvânt și o mitologie?
O înfiorare simt când văd copacii. O, cât sunt de frumoși!
Se-apropie de mine cu blândețe tot felul de jivine pentru ca eu să le spun pe nume.
Pe raft stau cărți, dar litere nu au. Când cartea o deschid, apar și ele.
Când răsfoiesc atlasul, trasez conturul insulei Sumatra.
Cine aprinde un chibrit în întuneric născocește focul.
În oglindă cineva stă la pândă.
Cine privește marea vede Anglia.
Cine recită un vers de Liliencron a intrat în luptă.
Am visat Cartagina și legiunile care au nimicit Cartagina.
Am visat spada și balanța.
Lăudată fie dragostea în care nu există posesor și posedat,
căci amândoi se lasă în voia ei.
Lăudat fie coșmarul, care ne arată că putem crea iadul.
Cine se scaldă într-un râu se scaldă în Gange.
Cine privește un ceas de nisip vede năruirea unui imperiu.
Cine se joacă cu un pumnal prevestește moartea lui Cezar.
Cel care doarme este toți oamenii.
În pustiu am văzut apărând Sfinxul, pe care chiar atunci îl terminaseră.
Nimic nu e atât de vechi sub soare.
Totul se întâmplă pentru prima oară, dar într-un chip veșnic.
Cine citește cuvintele mele le inventează.