Vis de mai

Spre munți să merg
În zbor alerg
Cu gândul,
Și trec prin văi,
Pe tainice căi,
De-a rândul.

Prin râpe-adânci,
Pe nalte stânci,
Prin sate,
De grab zidesc
Să locuiesc
Palate.

Dar tot cu zor
Le și dobor,
Și-n urmă,
Ca Stan ori Bran
Mă fac cioban
De turmă.

Iar sub alun
M-apuc să sun
Din bucium.
Înalții munți,
Din tălpi, la frunți
Îi zbucium.

Îndrăgostesc
De-nnebunesc
Pe Rada,
Iar flori, panglici,
I-aduc de-aici
Cu lada.

Întinerit
Mă văd, uimit,
În ciuturi:
Am păr bălai,
E zi de mai,
Sunt fluturi.

Adesea iar
Un armăsar,
În pripă,
Mi-aleg pe plac
Și-n pulpe-l fac
De țipă.

Iar când pe cer
S-aprind și pier
Rubine,
Să fugă-l las,
Fără popas,
Cu mine.

Căci să tot zbor
Un tainic dor
M-apucă,
Neîncetat,
Uitând, uitat,
Nălucă.